Trebuie ajuns la concluzia că viața omului este mai presus decât orice, chiar și decât viața ursului. În contextul evenimentelor din ultimele zile, când în numai două zile doi oameni au fost omorâți și unul mutilat, ne vedem nevoiți să întrebăm:
• câți oameni trebuie să mai moară sau să fie mutilați, pentru ca „ecologiștii”
să înțeleagă că avem o problemă foarte gravă?
• cine și când se va sesiza pentru a găsii vinovații care au dus la această
situație?
• Când și cum vor plăti adevărații vinovați?
Iar adevărații vinovați sunt cei care susțin necesitatea suprapopulării teritoriilor
cu urși. Aceștia sunt autorii morali a acestor crime!
Astfel, este de necontestat faptul că principala cauză care generează atacurile
asupra omului și asupra bunurile acestuia, aparițiile zilnice în localități și pe
drumuri a urșilor, este suprapopularea teritoriilor cu urși. Și nu vorbim de o
suprapopulare „ușoară”, uneori normală, ci vorbim de minim o dublare a
efectivelor de urși. Dacă prin OM, în anul 2002 a fost stabilit un efectiv optim
de urși de cca 4.000 de indivizi, în cadrul proiectului „Life for bear”, proiect
desfășurat de I.N.C.D.S. Brașov, în anul 2018 a fost documentat științific un
efectiv optim de 4.140 exemplare (incluzând și M-ții Zarandului, M-ții Codru
Moma, ce nu au fost incluși inițial în anul 2002).
Din punctul nostru de vedere, singura cale de revenire la normalitate, este
reintroducerea managementului cinegetic al speciei, prin vânătoare sustenabilă,
așa cum se practică în toate țările europene cu populație viabilă de urși (Suedia,
Finlanda, Slovacia, Slovenia, Cehia), unde se împușcă între 8% și 16% din
efectiv, un efectiv cum mult mai mic decât cel de la noi din țară, fiind de
notorietate faptul că în România viețuiește peste 50% din efectivul de urși din
Europa, exceptând partea europeană a Rusiei. Managementul cinegetic al
speciei, se poate face numai prin asumarea și emiterea unui Ordin al
ministrului mediului, apelor și pădurilor, așa cum obligă art. 6 lit. f1) din Legea
407/2006 (acordarea nivelului anual de prevenție), în concordanță cu Directiva
europeană Habitate, care prevede faptul că se pot acorda derogări „pentru
prevenirea unor pagube importante, în special asupra culturilor agricole și
animale domestice”, „în interesul protejării faunei și florei sălbatice” și mai
ales „în scopul sănătății și securității publice”. Totodată considerăm că
exploatarea sustenabilă a acestei resurse regenerabile vii, prin vânarea de
indivizi din toate clasele de vârstă și sexe, nu aduce decât beneficii financiare
României, așa cum aduce celorlalte țări care practica asta.
Se vorbește tot mai mult de măsuri alternative (garduri electrice, relocări,
sprayuri cu piper, câini ciobănești la stâne, înființarea unor culturi de pomi
fructiferi etc.), însă aceste măsuri pot da rezultate numai într-o situație cu un
efectiv real puțin mai mare față de efectivul optim, nu în situația în care ne
aflăm acum. Prin absurd punând în practică în mod excesiv metodele de mai
sus, transformând România în țara gardurilor electrice, dar nu numai, unde se
vor aclimatiza câteva mii de exemplare de urși, care pur și simplu nu mai încap
în arealul lor. Este de notorietate faptul că nici o țară europeană nu dorește să
accepte repopulare cu urși!!!
În privința relocărilor, menționăm faptul că în cadrul aceluiași proiect „Life for
bear”, început în anul 2014 cu finalitate în decembrie 2021, până în prezent
I.N.C.D.S. Brașov a efectuat peste 40 de relocări, din care cca 20 de urși au
fost monitorizați cu colar GPS. Concluzia în toate cazurile a fost că urșii
relocați la distanțe mai mici de 20 km s-au întors în 1-3 zile, cei relocați sub 80
km s-au întors în aproximativ 20 zile, iar cei relocați peste 80 km s-au apropiat
după un timp de prima localitate. De asemenea, au fost efectuate o mulțime de
alte relocări, nu numai în cadrul acestui proiect, urșii fiind monitorizați, iar
rezultatul de fiecare dată același. Acestea sunt date documentate științific, însă
totodată putem vizualiza imagini în media cu urși ajunși în localități și pe
marginea drumurilor, care au în jurul gâtului colare GPS.
În privința gardurilor electrice, menționăm că acestea au fost proiectate pentru
animale domestice și nu vor face față decât o scurtă perioadă, atacurilor urșilor.
Așa cum aceștia s-au obișnuit și nu mai reacționează la prezența omului, la
zgomote, petarde, focuri de armă, sirene ale mașinilor de poliție și jandarmerie,
așa în timp se va obișnui și va rupe acea sârmă cu impuls electric. În plus,
imaginați-vă traseele montane, orașe precum Sinaia, Comarnic, Azuga, Brașov,
drumuri naționale etc., împrejmuite cu sârme electrice!!! În plus, o exagerare a
fragmentării teritoriilor (și așa fragmentate de localități, drumuri și autostrăzi)
duce fără echivoc la întreruperea interacțiunii dintre populațiile de urși, care va
avea ca efect apariția consangvinizării.
Considerăm aprobarea OUG privind intervenția asupra urșilor din zona
intravilană, ca un prim pas concret pentru apărarea vieții și siguranței
oamenilor. Însă este un act normativ care reglementează intervenția reactivă,
după ce ursul a produs paguba, atacul și nu rezolvă cauza suprapopulării.
Vânătorii nu sunt absolut deloc implicați în această ordonanță și nu trebuie să
fie confundați cu gestionarii de fonduri cinegetice, care intervin prin personalul
de pază salariat al acestora. Vânătorii, ca membrii ai acestor asociații, susțin
financiar aceste asociații, iar noi toți nu dorim decât să protejăm viața omului și
a bunurilor acestuia. În primul rând această ordonanță de urgență, are legătură
cu viața omului și nu are nici o legătură cu vânătoarea. Revenim și accentuăm
că acest prim pas este in van, dacă nu este urmat de un al doilea pas, care să
prevadă un management cinegetic al speciei, așa cum prevede și „Planul de
acțiune pentru specia urs”, aprobat prin OM 625/2018, întrucât această
problemă va persista și nu va avea numai omul de suferit ci și populația de urși,
care probabil va fi decimată prin metode ilegale, de localnicii exasperați de
atacurile acestora.
ing. Mugurel Drăgănescu
președinte executiv
Sursa: agvps.ro
